2024 Autor: Gavin MacAdam | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-16 13:44
Neopaxie (lat. Neopaxie) - un mic gen de plante cu flori din familia Purslane. Anterior, genul aparținea genului Claytonia (lat. Claytonia), descoperit la mijlocul secolului al XIX-lea și cuprinde doar 24 de specii. Mai târziu (mai precis, la începutul anilor 1990), unii reprezentanți au fost selectați ca un gen separat. În natură, neopaxia crește în principal în Australia și Noua Zeelandă.
Caracteristicile culturii
Neopaxia este o plantă foarte interesantă și neobișnuită. Este adesea confundat cu alți reprezentanți ai regatului plantelor datorită capacității sale de a-și schimba „aspectul” cu o schimbare bruscă a condițiilor climatice. Mai mult, schimbarea nu privește o parte a plantei, ci toate, inclusiv frunzișul, florile și lăstarii. Acest factor a influențat odată definiția incorectă a genului.
Printre cele mai comune specii ale genului, merită remarcat
Neopaxie australiană (lat. Neopaxia australasica) … În natură, planta poate fi capturată pe pantele montane și mlaștini. Este reprezentată de ierburi perene cu creștere redusă, care nu depășesc 10 cm înălțime. În procesul de creștere, formează covoare abundente, care se încântă cu verdeață bogată și flori mici de culoare albă sau roz, colectate în inflorescențe mari. Specia este foarte populară printre grădinarii ruși, deoarece este nepretențioasă. Acceptă zonele umbrite, precum și solurile umede.
Nu interesează mai puțin forma -
neopaxie îndoită-polen (lat. Neopaxia campylostigma) … Acceptă zonele montane și se simte bine în nisip și chiar pietricele. Cultura nu va renunța la zonele umede, deoarece în natură poate fi găsită pe malurile râurilor. Neopaxia polenului îndoit se caracterizează prin ierburi perene care formează perne sau covoare libere, lucioase. Aceștia poartă frunziș verde lanceolat și flori albe.
Nu luați frumusețea
neopaskia sessiliflora (lat. Neopaxia sessiliflora) … Aceasta este o specie foarte iubitoare de lumină. Crește natural în sudul Noii Zeelande. Iubește zonele muntoase, stâncile și locurile din apropierea râurilor montane. Umezeala, ca și speciile descrise anterior, tolerează fără probleme. Planta este reprezentată de ierburi perene care formează covoare dense, care constau din frunziș spatulat și flori albe cu anterele roz. În exterior, aspectul amintește foarte mult de neopaxia îndoită-polen.
Neopaskia în formă de cupă (lat. Neopaxia calycina) are, de asemenea, proprietăți decorative ridicate. În natură, se găsește în zone stâncoase, versanți montani, roci și zone de turbă. Planta are frunziș îngust, oval, convex, lucios (uneori cu o nuanță maro) și flori albe (mugurii cărora sunt de culoare roz). În procesul de neopaskie, cupa formează covoare moderat dense.
Subtilitățile creșterii
Neopaxia este o cultură iubitoare de umiditate, prin urmare, nu trebuie plantată în zone bine iluminate și uscate, altfel planta nu va arăta adevărata frumusețe și, în absența udării regulate, va muri rapid. Este optim să crești neopaxia în zone semi-umbrite, în apropierea corpurilor de apă. Solurile, la rândul lor, sunt de preferat față de proaspete, bine cultivate, neutre, foarte umede. Amplasarea strânsă a apelor subterane nu este un obstacol în calea creșterii active.
Semănatul se efectuează direct în sol deschis, adâncindu-se cu numai 0,3-0,5 cm. Deoarece semințele sunt mici, acestea sunt amestecate cu nisip înainte de însămânțare pentru a exclude lăstarii frecvenți, care mai târziu vor trebui diluați. Deși Neopaskia crește covoare abundente, nu ar trebui să fie plantate prea des. Distanța optimă între plante este de 10 cm. Întreținerea este simplă, include udarea frecventă, la prima plivire. Îngrășămintele trebuie aplicate la pregătirea solului, în funcție de sărăcia acestuia.
