Liliac

2024 Autor: Gavin MacAdam | [email protected]. Modificat ultima dată: 2024-01-07 15:53

© Roksana Bashyrova / Rusmediabank.ru

Nume latin: Syringa Familie: Măslin Categorii: Arbori și arbuști ornamentali

Liliac (Syringa latină) - un gen de arbuști ornamentali și arbori din familia Olive. Genul include 10 specii. În condiții naturale, acestea cresc în regiunile muntoase din Asia și sud-estul Europei.

Caracteristicile culturii

Liliacul este un arbust sau copac de foioase cu mai multe tulpini. Frunzele sunt simple, opuse, întregi, mai puțin des disecate pinat, ovoidale, ovale sau lanceolate, cu vârfurile ascuțite. Florile sunt mici, în formă de pâlnie, colectate în inflorescențe paniculate, pot fi liliac, liliac, roz, albastru, violet și chiar galben, au o aromă plăcută. Fructul este o capsulă bivalvă.

Vizualizări

* Liliac comun (latin Syringa vulgaris) - specia este reprezentată de un arbust mare de până la 6 m înălțime. Frunzele sunt în formă de inimă, dense, de culoare verde bogat. Florile sunt de culoare violet, cu o aromă dulce. Înflorirea începe în luna mai. Specia este rezistentă la îngheț, tolerează tăierea bine, nu este pretențioasă în privința solului, dar are o atitudine negativă față de compactarea sa. Liliacul comun este adesea folosit pentru a crea garduri vii.

* Liliac cu frunze late (latina Syringa oblata) - specia este reprezentată de un arbust cu frunze mari, care devin violet toamna. Înflorește la începutul lunii mai.

* Zambila lila, sau zambila (latina Syringa hyacinthiflora) - specia este reprezentată de arbuști cu frunze în formă de inimă, care devin maro-violet toamna. O trăsătură distinctivă a speciei este înflorirea timpurie.

* Liliac chinezesc (lat. Syringa chinensis) - specia este reprezentată de arbuști mari, largi, cu o coroană ajurată de până la 5 m înălțime. Florile sunt violet-roz, cu o aromă dulce. Înflorește la mijlocul lunii mai. Specia este iubitoare de lumină, rezistentă la vânt, relativ rezistentă la iarnă. Preferă solurile lutoase cu o bogată compoziție minerală. În prezent, au fost crescute soiuri de liliac chinezesc cu flori duble. Aspect foarte decorativ.

* Liliac persan (latină Syringa persica) - specia este reprezentată de arbuști cu ramuri dense de până la 3 m înălțime. Frunzele sunt lanceolate, îndreptate spre capete. Florile sunt de culoare violet deschis, au o aromă specifică puternică. Înflorirea abundentă și de lungă durată începe la sfârșitul lunii mai. Specia este fotofilă, rezistentă la secetă, rezistentă la iarnă, are o atitudine pozitivă față de tunsoare și transplant.

* Liliac maghiar (lat. Syringa josikaea) - specia este reprezentată de arbuști mari de până la 4 m înălțime. Frunzele sunt aspre, verzi din exterior, albăstrui din fund, toamna capătă o culoare galben-portocaliu. Florile sunt violet închis, au un miros înțepător. Înflorirea începe la sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie. Specia este rezistentă la îngheț, fără pretenții. Preferă solurile umede, acide și ușor alcaline.

* Liliac de amur (latina Syringa amurensis) - specia este reprezentată de arbuști mari de până la 10 m înălțime. Frunzele sunt de un verde aprins, în formă de inimă. Florile sunt mici, de culoare albă sau crem, au o aromă de miere. Înflorirea abundentă și de lungă durată începe în iunie.

Condiții de creștere

Liliacul este o cultură iubitoare de lumină, preferă zonele bine iluminate și protejate de vânturile nordice. Terenurile joase cu apă stagnantă nu sunt permise, iar arbustul se referă, de asemenea, negativ la zonele mlăștinoase sau inundate primăvara și toamna. Solurile pentru cultivarea liliacului sunt de dorit fertile, moderat umede, bine drenate, cu un pH ușor acid sau neutru. Solurile acide necesită calcarea preliminară.

Reproducerea și plantarea

Liliacii se propagă prin semințe, stratificare, butași și altoi. Semințele recoltate sunt recoltate la începutul lunii octombrie, iar însămânțarea se face la începutul primăverii. Semințele trebuie stratificate înainte de însămânțare. Butașii arbuștilor ar trebui să se efectueze în perioada de înflorire în masă. Butașii sunt tăiați din partea de mijloc a lăstarilor anuali. Se recomandă utilizarea perlitului, a nisipului de râu sau a unui amestec de vermiculită și nisip ca substrat pentru butași.

Inocularea culturii se realizează fie cu un mugur latent, fie cu butași. Este necesar să crească plante altoite sub formă de tufă, formă standard sau pe jumătate de tulpină. Formarea tulpinii trebuie începută la 2-3 ani de la vaccinare. Liliacul de pe trunchi are un aspect mai atractiv, îngrijit și neobișnuit, dar este extrem de important să îndepărtați în mod regulat lăstarii din lăstarul principal.

Este recomandabil să achiziționați răsaduri de liliac în pepiniere speciale și dovedite. Răsadurile închise sunt preferate. Liliacii sunt plantați în a doua jumătate a lunii iulie - începutul lunii septembrie, dar seara sau vreme înnorată, altfel cultura nu va prinde rădăcini. Pentru iarnă, plantele tinere sunt mulse cu turbă.

Îngrijire

Liliacul are nevoie de udare și plivire regulată. Slăbirea trebuie efectuată de 3-4 ori pe sezon. În al doilea an de viață, plantele sunt hrănite cu îngrășăminte azotate, îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică o dată la 2-3 ani toamna. Pentru o înflorire mai abundentă, cultura este supusă unei tăieri sanitare, subțiri și formative.

Cerere

Liliacul este unul dintre cei mai populari arbuști ornamentali și înfloriți. Este greu de imaginat, dar planta a fost cultivată încă din secolul al XVI-lea. Cultura se distinge prin înflorire lungă și abundentă. Cel mai des folosit pentru amenajarea grădinilor și a parcurilor. Arbuștii sunt folosiți în plantații de grup și ca viermi. Liliacul este, de asemenea, relevant în arta creării de buchete, soiurile de liliac tery arată deosebit de impresionant.